Manifest pentru stiinta post-materialism. Pe cand post-postmaterialism?

Perspectivele asupra lumii in premodernism, modernism, post modernism

Trecerea de la știința materialistă la știința post-materialistă poate fi de o importanță vitală pentru evoluția civilizației umane. Poate fi chiar mai important decât trecerea de la geocentrism la heliocentrism.

Paradigma post-materialistă are implicații profunde. Modifică fundamental viziunea pe care o avem despre noi, dându-ne înapoi demnitatea și puterea noastră, ca oameni și oameni de știință. Această paradigmă favorizează valori pozitive, cum ar fi compasiunea, respectul și pacea. Subliniind o legătură profundă între noi înșine și natura în general, paradigma post-materialistă promovează și conștientizarea ecologică și conservarea biosferei. În plus, nu este nou, ci doar uitat timp de patru sute de ani, că o înțelegere transmaterială trăită poate fi piatra de temelie a sănătății și a bunasatrii, așa cum a fost conservata și păstrată în practicile antice minte-corp-spirit, tradițiile religioase și abordările contemplative.

Conform paradigmei post-materialiste:

a) Mintea reprezintă un aspect al realității ca primordial ca lumea fizică. Mintea este fundamentală în univers, adică nu poate fi derivată din materie și redusă la ceva mai fundamental.

b) Există o interconectare profundă între minte și lumea fizică.

c) Mintea (voința / intenția) poate influența starea lumii fizice și operează într-o manieră nonlocală (sau extinsă), adică nu se limitează la anumite puncte din spațiu, cum ar fi creierul și corpul, nici la anumite puncte din timp, cum ar fi prezentul. Deoarece mintea poate influența nonlocal lumea fizică, intențiile, emoțiile și dorințele unui experimentator nu pot fi complet izolate de rezultatele experimentale, chiar și în modele experimentale controlate și orbite.

d) Mințile sunt aparent nelimitate și se pot uni în moduri care sugerează o gândire unitară, Unică, care include toate mințile individuale și unice.

e) Moartea clinica în stop cardiac sugerează că creierul acționează ca un transmitator al activității mentale, adică mintea poate lucra prin creier, dar nu este produsă de el. Moartea clinica care apare în stop cardiac aduce dovezi in mediile de cercetare si sugerează în continuare supraviețuirea conștiinței după moartea corporală și existența altor niveluri de realitate care sunt non-fizice.

f) Oamenii de stiinta nu trebuie sa se teama sa cerceteze spiritualitatea si experientele spirituale, deoarece reprezinta un aspect central al existentei umane.

Suntem un grup de oameni de știință recunoscuți pe plan internațional, dintr-o varietate de domenii științifice (biologie, neuroștiințe, psihologie, medicină, psihiatrie), care au participat la un summit internațional privind știința post-materialistă, spiritualitatea și societatea. Summitul a fost organizat de Gary E. Schwartz, doctorand și dr. Mario Beauregard, de la Universitatea din Arizona, și dr. Lisa Miller, Universitatea Columbia. Acest summit a avut loc la Canyon Ranch din Tucson, Arizona, în perioada 7-9 februarie 2014. Scopul nostru a fost să discutăm impactul ideologiei materialiste asupra științei și apariția unei paradigme post-materialiste pentru știință, spiritualitate și societate. Am ajuns la următoarele concluzii:

1. Opinia modernă a lumii științifice este predominantă pe ipoteze care sunt strâns asociate cu fizica clasică. Materialismul – ideea că materia este singura realitate – este una dintre aceste ipoteze. O presupunere asemănătoare este reducționismul, ideea că lucrurile complexe pot fi înțelese prin reducerea lor la interacțiunile părților lor sau la lucruri mai simple sau mai fundamentale, cum ar fi particulele de material minuscul.

2. În timpul secolului al XIX-lea, aceste ipoteze s-au restrâns, s-au transformat în dogme și s-au coalizat într-un sistem ideologic de credință care a devenit cunoscut sub numele de “materialism științific”. Acest sistem de credință presupune că mintea nu este altceva decât activitatea fizică a creierului și că gândurile noastre nu pot avea niciun efect asupra creierului și trupurilor noastre, asupra acțiunilor noastre și asupra lumii fizice.

3. Ideologia materialismului științific a devenit dominantă în mediul academic în timpul secolului al XX-lea. Atât de dominantă este faptul că majoritatea oamenilor de știință au început să creadă că se bazează pe dovezi empirice stabilite și reprezintă singura viziune rațională a lumii.

4. Metodele științifice bazate pe filosofia materialistă au avut un mare succes nu numai în creșterea înțelegerii noastre asupra naturii, ci și în a aduce un control mai mare și libertate prin progresele tehnologice.

5. Cu toate acestea, dominarea aproape absolută a materialismului în lumea academică a îngrădit serios științele și a împiedicat dezvoltarea studiului științific al minții și al spiritualității. Credința în această ideologie, ca un cadru explicativ exclusiv pentru realitate, a obligat oamenii de știință să neglijeze dimensiunea subiectivă a experienței umane. Acest lucru a dus la o înțelegere severă și sărăcăciosă a noastră înșine și a locului nostru în natură.

6. Știința este, în primul rând, o metodă non-dogmatică, deschisă, de a dobândi cunoștințe despre natură prin observarea, investigația experimentală și explicarea teoretică a fenomenelor. Metodologia sa nu este sinonimă cu materialismul și nu ar trebui să se dedice anumitor credințe, dogme sau ideologii.

7. La sfârșitul secolului al XIX-lea, fizicienii au descoperit fenomene empirice care nu puteau fi explicate prin fizica clasică. Aceasta a dus la dezvoltarea, în anii 1920 și începutul anilor 1930, a unei noi ramuri de fizică revoluționară numită mecanică cuantică (QM). QM a pus la îndoială fundamentele materiale ale lumii arătând că atomii și particulele subatomice nu sunt chiar obiecte solide – acestea nu există cu certitudine în locații spațiale și în anumite momente definite. Cel mai important, QM a introdus în mod explicit mintea în structura sa conceptuală de bază, deoarece sa constatat că particulele sunt observate, iar observatorul – fizicianul și metoda folosită pentru observare – sunt legate. Conform unei interpretări a QM, acest fenomen implică faptul că conștiința observatorului este vitală pentru existența evenimentelor fizice observate și că evenimentele mentale pot afecta lumea fizică. Rezultatele experimentelor recente susțin această interpretare. Aceste rezultate sugerează că lumea fizică nu mai este componenta primară sau unică a realității și că nu poate fi înțeleasă pe deplin fără să se facă referire la minte.

8. Studiile psihologice au arătat că activitatea mentală conștientă poate influența cauzal comportamentul și că valoarea explicativă și predictivă a factorilor agenți (de exemplu credințe, scopuri, dorințe și așteptări) este foarte mare. Mai mult, cercetarea în psihoneuroimunologie arată că gândurile și emoțiile noastre pot afecta semnificativ activitatea sistemelor fiziologice (de exemplu, imun, endocrin, cardiovascular) legate de creier. În alte privințe, studiile neuroimagistice privind auto-reglementarea emoțională, psihoterapia și efectul placebo demonstrează că evenimentele mentale influențează semnificativ activitatea creierului.

9. Studiile asupra așa-numitelor “fenomene psi” indică faptul că uneori putem primi informații semnificative fără utilizarea simțurilor obișnuite și în moduri care depășesc constrângerile spațiului și timpului obișnuit. În plus, cercetările psi demonstrează că putem influența mental – la distanță – dispozitive fizice și organisme vii (inclusiv alte ființe umane). De asemenea, cercetarea psihologică arată că mințile îndepărtate se pot comporta în moduri care sunt corelate nelocalizat, adică corelațiile dintre mințile îndepărtate sunt ipoteze de a fi nemediate (nu sunt legate de niciun semnal energetic cunoscut), neîntemeiate (ele nu se degradează odată cu creșterea distanței) și imediate (par să fie simultane). Aceste evenimente sunt atât de frecvente încât nu pot fi privite ca anormale și nici ca excepții de la legile naturale, ci ca indicii ale necesității unui cadru explicativ mai larg care să nu se poată dedica exclusiv materialismului.

10. Activitatea mentală conștientă poate fi experimentată în moartea clinică în timpul unui stop cardiac (aceasta este ceea ce sa numit “experiență apropiată de moarte” [NDE]). Unii experți apropiați de moarte (NDE) au raportat percepții veridice în afara corpului (adică percepții care pot fi dovedite a coincide cu realitatea) care au avut loc în timpul stopării cardiace. De asemenea, aceștia prezintă experiențe spirituale profunde în timpul NDE declanșate de stop cardiac. Este de remarcat că activitatea electrică a creierului încetează în câteva secunde după stoparea cardiacă.

11. Experimentele de laborator controlate au documentat faptul că mediile de cercetare calificate (persoanele care pretind că pot comunica cu mințile persoanelor care au murit fizic) pot obține câteodată informații foarte precise despre persoanele decedate. Aceasta susține în continuare concluzia că mintea poate exista separat de creier.

12. Unii oameni de știință și filozofi înclinați materialist refuză să recunoască aceste fenomene deoarece nu sunt în concordanță cu concepția lor exclusivă asupra lumii. Respingerea investigației post-materialiste a naturii sau refuzul de a publica constatări științifice puternice care susțin un cadru post-materialist sunt antitetice față de spiritul adevărat al cercetării științifice, și anume că datele empirice trebuie să fie întotdeauna rezolvate în mod adecvat. Datele care nu se potrivesc teoriilor și credințelor favorizate nu pot fi respinse a priori. O astfel de concediere este domeniul ideologiei, nu al științei.

13. Este important să ne dăm seama că fenomenele psi, NDE în stop cardiac și dovezi replicabile din medii de cercetare credibile par anormal doar atunci când sunt văzute prin lentila materialismului.

14. În plus, teoriile materialiste nu reușesc să elucideze modul în care creierul ar putea genera mintea și nu sunt în măsură să răspundă la dovezile empirice la care se face referire în acest manifest. Acest eșec ne spune că acum este timpul să ne eliberăm de cătușele și orbitorii vechii ideologii materialiste, să ne extindem conceptul de lume naturală și să adoptăm o paradigmă post-materialistă.

15. În conformitate cu paradigma post-materialistă:

a) Mintea reprezintă un aspect al realității ca primordial ca lumea fizică. Mintea este fundamentală în univers, adică nu poate fi derivată din materie și redusă la ceva mai fundamental.

b) Există o interconectare profundă între minte și lumea fizică.

c) Mintea (voința / intenția) poate influența starea lumii fizice și operează într-o manieră nelocală (sau extinsă), adică nu se limitează la anumite puncte din spațiu, cum ar fi creierul și corpul, nici la anumite puncte din timp, cum ar fi prezentul. Deoarece mintea poate influența nelocal lumea fizică, intențiile, emoțiile și dorințele unui experimentator nu pot fi complet izolate de rezultatele experimentale, chiar și în modele experimentale controlate și orbite.

d) Mințile sunt aparent nelimitate și se pot uni în moduri care sugerează o gândire unitară, Unică, care include toate mințile individuale și unice.

e) NDE în stop cardiac sugerează că creierul acționează ca un transceiver al activității mentale, adică mintea poate lucra prin creier, dar nu este produsă de el. NDE care apar în stop cardiac, împreună cu dovezi din medii de cercetare, sugerează în continuare supraviețuirea conștiinței, după moartea corporală și existența altor niveluri de realitate care sunt non-fizice.

f) Oamenii de stiinta nu trebuie sa se teama sa cerceteze spiritualitatea si experientele spirituale, deoarece reprezinta un aspect central al existentei umane.

16. Știința post-materialistă nu respinge observațiile empirice și valoarea deosebită a realizărilor științifice realizate până în prezent. Se caută să se extindă capacitatea umană de a înțelege mai bine minunile naturii și, în acest proces, redescoperă importanța minții și spiritului ca făcând parte din structura de bază a universului. Post-materialismul cuprinde materia, care este văzută ca un element constitutiv al universului.

17. Paradigma post-materialistă are implicații profunde. Modifică fundamental viziunea pe care o avem despre noi, dându-ne înapoi demnitatea și puterea noastră, ca oameni și oameni de știință. Această paradigmă favorizează valori pozitive, cum ar fi compasiunea, respectul și pacea. Subliniind o legătură profundă între noi înșine și natura în general, paradigma post-materialistă promovează și conștientizarea ecologică și conservarea biosferei. În plus, nu este nou, ci doar uitat timp de patru sute de ani, că o înțelegere transmaterială trăită poate fi piatra de temelie a sănătății și a bunasatrii, așa cum a fost conservata și păstrată în practicile antice mintale-corp-spirit, tradițiile religioase și abordările contemplative.

18. Trecerea de la știința materialistă la știința post-materialistă poate fi de o importanță vitală pentru evoluția civilizației umane. Poate fi chiar mai important decât trecerea de la geocentrism la heliocentrism.

* Manifestul pentru o știință post-materialistă a fost pregătit de Dr. Mario Beauregard (Universitatea din Arizona), dr. Gary E. Schwartz (Universitatea din Arizona) și Dr. Lisa Miller (Universitatea Columbia), în colaborare cu Larry Dossey, MD, dr. Alexander Moreira-Almeida, doctor dr. Marilyn Schlitz, dr. Rupert Sheldrake și dr. Charles Tart.

 Nota editor:
Ce este modernismul? Dar postmodernismul? Unde isi au contributiile si patologiiile ce necesita a fi transcese si incluse evolutiv?
„Cel ce se înalţă pe sine se va smeri şi cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”

Manifestul din 2014 este expresia crizei paradigmatice, o criza normala avand in vedere salturile in constiinta la nivel colectiv. Ambele paradigme prezinta solutii pentru nivelul anterior dar si patologii ca

Perspectivele asupra lumii in premodernism, modernism, post modernism
Perspectivele asupra lumii in premodernism, modernism, post modernism

re limiteaza, constrang, genereaza crize si astfel ne antreneaza si ne determina sa facem saltul fiecarui nivel.

Modernistii(asanumitii oameni de “stiinta buna”) au nevoie sa transceada vanitatea intelectuala acumulata prin atasamentul creat(prin ani, bani, cariera) fata de acest mod de operare functional dar limitat in contexul actual de o complexitate crescanda. Prin smerenie vom putea vindeca materialismul, nihilismul, lipsa de scrupule, egoismul si tendintle exploatatoare.
Post modernistii(asanumitii oameni de “pseudostiinta”) au si ei de transces aceeasi vanitate, acelasi atasament fata de anumite credinte, perspective si moduri de operare specifice iar prin iubire vom putea vindeca narcisismul, relativizarea valorii, negarea ierarhiilor si repulsia fata de modernism si traditionalism pe care le intampinam.
Dinamica dintre cele doua paradigme poate fi sintetizata pe motoarele motivationale astfel: modernistul vede postmodernistul ca fiind irelevant pentru succesul si achizitiile sale si il ignora, iar postmodernistul vede modernistul ca fiind lacom si exploatator si il respinge.

Nivelul Post-postmodernismului aduce integrarea, transcederea si includerea cu discernamant a tuturor paradigmelor(inclusiv a traditionalismului si pretraditionalismului) urmarind adecvarea si functionalitatea lor in situatiile curente.


Ne indreptam catre post-postmodernism, daca nu suntem chiar acolo.
Dumnezeu ne invita sa fim intregi, ne cheama la smerenie, la reverenta si asta se manifesta la nivelul Iubirii(LOC 500) Iubirea lui Dumnezeu, a Aproapelui, a Sinelui.
Mult suntem impreuna!