Mai vrem o tara ca afara? Cu datorii multe, populatii educate minimal, prinse in mecanisme sofisticate de control si antamate pe generatii? Unde poate duce mentalitatea exclusiv materialista orientata pe crestere cantitativa nu si calitativa?

Romania(stanga, inelul verde) este una dintre tarile cu o datorie mica in comparatie cu statele occidentale,

baiul nostru fiind exodul fortei de munca active si calificate in tari care sunt datoare cu aprox. 100% din pib, exod generat de multi factori printre care si de iluzoria perceptie, de cel mai multe ori creata artificial chiar de gazde, a bunastarii. Exemple din experienta Austria, Elvetia(ambele mult mai indatorate decat Romania) care nu incurajeaza/recomanda/suporta financiar invatamantul superior cetatenilor sai pentru a importa creiere deja pregatite de altii, pe banii altora, si astfel te trezesti intr-o tara, da pusa la punct, dar ocupata de multi nationali educati minimal(a se intelege dresati) sa devina supusi sistemului si cu un orizont redus de intelegere.

Imaginea datoriilor guvernelor de la:

https://www.visualcapitalist.com/visualizing-the-snowball-…/

Procentele absolventilor studiilor superioare din Europa arata cum tari foarte indatorate nu investesc in oamenii, nu incurajeaza cunoasterea si sporirea calitatii vietii, astfel datoriile acumulate sunt orientat predominant spre material, cantitativ, consum si slaba dezvoltare. Migratia fortei de munca activa si calificata din tarile este europene este incurajata de tari ca Elvetia, Austria,  Suedia, Benelux s.a. care prin mecanisme subterane nu investesc in materia cenusie a propriilor cetateni ci prefera sa importe oameni educati si pregatiti de alte state.

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:Number_of_tertiary_education_graduates_by_field,_2016_(thousands)_ET18.png

 

CREDITUL ESTE INCALCAREA DREPTULUI DIVIN LA AVUTIE MATERIALA, indiferent ca este vorba despre o tara, o familie sau o persoana care genereaza karma.

Hawkings: Dar echilibrul naturii dictează că pentru a dobândi în mod artificial fără a fi câștigat avutie acel stat, creează o datorie, iar balanta negativa are consecințe negative. Costul unei asemenea plăceri efectiv furate este disperarea dependenței, iar în cele din urmă, atât dependentul cât și societatea plătesc un preț.
Problema reală este bugetarea pentru o gamă largă de programe, dintre care multe sunt de merit dubios și reprezintă ideologii politice mai degrabă decât nevoi reale ale publicului.

STEINER nuanta: O viaţă spirituală liberă creează, din adâncurile entităţii omeneşti, interese care îi încadrează omului munca şi întreaga sa acţiune în societate într-un mod plin de sens şi de conţinut. O asemenea viaţă spirituală determină în oameni conştienţa că ei se încadrează cu capacităţile lor într-un mod plin de sens în existenţă, deoarece ea cultivă aceste capacităţi de dragul lor. Sub influenţa capacităţilor astfel cultivate, societatea va prelua întotdeauna un caracter în care acestea să se poată manifesta. Viaţa juridică şi viaţa economică vor prelua un aspect corespunzător acestor capacităţi dezvoltate. Într-o viaţă spirituală care este reglată din domeniul politico-juridic sau care cultivă şi ia în considerare capacităţile omeneşti în funcţie de eficienţa lor economică, propriile interese nu vor putea ajunge niciodată la o deplină dezvoltare.

Complicarea vieţii moderne a făcut mereu ca ceea ce pentru culturile anterioare a constituit trecerea de la economia naturală la economia financiară, să devină în ziua de azi muncă pe baza acordării de credit. Ne aflăm într-o epocă în care viaţa face necesar ca un om să lucreze cu mijloacele pe care i le pune la dispoziţie un altul, sau societatea, prin încredere în capacitatea sa de muncă. În procesul capitalist de lucru însă, legătura umană cu condiţiile de viaţă este complet pierdută prin regimul de credit. Acordarea de credit în perspectiva înmulţirii corespunzătoare a capitalului şi munca din punctul de vedere că încrederea acordată va fi justificată din punctul de vedere al capitalului, devin mobilele acordării creditului. Însă aceasta are ca rezultat în organismul social faptul că oamenii sunt aduşi sub puterea transferului de capital într-o manieră străină de viaţă, situaţie pe care ei o vor simţi ca fiind nedemnă de om în clipa în care vor deveni pe deplin conştienţi de ea.

Dacă se acordă credit pe proprietatea funciară, acest lucru se poate realiza într-o viaţă socială sănătoasă numai din punctul de vedere că unui om sau unui grup de oameni dotat cu capacităţile necesare i se dă posibilitatea să dezvolte o întreprindere de producţie care pare să fie justificată din toate condiţiile culturale ce se iau în considerare. Dacă se acordă credit pe proprietatea funciară dintr-o orientare pur capitalistă, se poate întâmpla ca acestuia să i se sustragă determinarea sa favorabilă şi ca el să dobândească o valoare de marfă, corespunzătoare acordării acestui tip de credit.

O acordare corectă de credit presupune o structură socială prin care bunurile vitale află o evaluare ce-şi are rădăcinile în relaţia lor cu satisfacerea necesităţilor corporale şi spirituale ale oamenilor. O viaţă spirituală şi juridică autonomă îi aduce pe oameni la recunoaşterea şi afirmarea plină de viaţă a acestei relaţii. În felul acesta, circuitul economic este configurat în aşa fel încât aprecierea producţiei este legată de ceea ce necesită oamenii, şi nu o lasă să fie dominată de puterile pentru care necesităţile omeneşti concrete par să fie dizolvate pe scala abstractă a capitalului şi salariilor.
Citeste mai mult http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA024/GA024_42.html