„Mi se pare foarte greu să fii copil, chiar mai greu decât să fii părinte, în condiţiile în care oamenii mari îşi pun atâtea speranţe în tine şi îţi lasă ţie misiunea de a aduna fragmentele visurilor lor stinse şi a face din ele poveşti cu happy-end. Mi se pare împovărător să trăieşti sub presiunea comparaţiilor, a aşteptărilor uriaşe, a durităţii verbale folosite cu scopul de a motiva. Să trăieşti simţind că adulţii aşteaptă cumva de la tine propria lor mântuire. Cred că nu e neapărat greşit, că, în momentul în care ai un copil, te poţi salva de lucrurile care te împovărează de o viaţă. Însă nu prin el, ci cu el. Încercând să vezi lumea prin ochii lui, încercând să retrăieşti totul de la început şi să reaşezi, pe baze corecte, tot ce propriii tăi părinţi ori propria experienţă de viaţă te-au învăţat greşit.”

Sursa Raluca Ion