Cu multumiri dlui. prof. Florin Munteanu
Traim intr-o lume duala… O lume in care fiinta umana nu are inca MISCARE proprie ci ESTE MISCATA de forte fizice, sociale, economice… O lume in care dinamica se obtine prin generarea de gradienti, de „atractori” spre care omul se indreapta aidoma fluturilor atrasi de lumina unui felinar… O lume in care dualitatea se exprima prin competitie, prin crearea de dezechilibre de tot felul, O lume in care dualitate si implicit conflictul se insinueaza in propria fiinta generand o batalie surda intre Inima si Minte, intre Emotie si Ratiune, intre Cultura si Stiinta… O lume fragmentata continuu pentru a nu lasa loc repaosului caci asta ar insemna moartea in realitatea Spatio-Temporala… O lume in care Pacea este doar pauza intre Razboaie! o lume straina de armonie, de tihna! Intensitatea cu care se inmultesc conflictele de tot felul, conflicte intre natiuni, intre grupuri si culturi, intre generatii si in familie, intre El si Ea, dar mai ales conflicte izbugnite in propria noastra fiinta, zguduie azi din temelii insasi imaginea pe care o avem despre noi, Lume, Viata, Univers… Intelegem ca Mintea minte (adica abordarea logico-structurala, prin intermediul limbajelor este principial limitata si deci lasa neacoperita o parte existenta- vezi teorema lui Godel) dar mai intelegem ca Inima stie! (ca emotiile traverseaza intreg corpul, se propaga in intregul univers, fara bariera materiei). Se vorbeste tot mai des: Sa iti iubesti visul… sa crezi in propria fiinta,,, sa iubesti frumosul, binele… Sa iti asculti Inima! Sa nu lasi „intelectul” sa „demonteze” ca nerealiste vizele… Sunt convins de aceste adevaruri… doar ca din nou incerc sa atrag atentia asupra „capcanei cuvintelor”. Inima lucreaza ca trairi, .. se hraneste din lumea viselor, a devenirii fiintei, o lume atemporala, arhetipala, spirituala…
O inima bolnava confunda frumusetea si adevarul viselor cu dorintele imediate induse de mediu, de istorie, de lumea din jur si transforma acea umbra de iubire universala in PATIMA, iar visul in DORINTA. Apare astfel acea iubire patimasa, posesiva, irationala, ce distruge caci alimenteaza permanent drumul fiintei pe cai gresite. Gardianul, sistemul de imunitate al inimii pentru a nu se impatimii este Ratiunea Spiritului… acel ghid personal profund, centrat in Logos, in lumea de dincolo de cuvinte. Cand ratiunea se imbolnaveste decade in INTELECT – co copie slaba, bazata pe logica, pe inteligenta, ce aduce argumente doar in favoarea patimei… Patima si Intelectul se infratesc si astfel se naste EGO-ul, acea „fabrica de motivatii” ce sopteste omului: nu mai visa – nu vezi care este realitatea… maturizeaza-te odata! nu vezi ca visele sunt periculoase? vrei sa gresesti si sa iti irosesti viata!?! mai bine zambeste sefului, poate te place… daca nu da-i un branci cand se poate, caci si tu ai dreptul sa fi sef, nu ?!?! Sa te gandesti cu frica la ziua de maine! daca nu esti cu-minte (?) nu o sa te mai placa nimeni, nici macar familia si vei ramane SINGUR!!! … Si uite asa cum o Inima ce da ghes fiintei sa zboare si care ar aduce lumina Ratiunii in ea insasi, devine patimasa, foc pentru un intelect ce fabrica Iluzii numite Realitatea de azi a civilizatiei bazate pe consum, competitie, valori materiale! Sa incercam sa rupem lantul ce leaga Inteligenta de Patimi si sa incercam din nou sa visam! sa intelegem ca Omenirea are O Menire si ca fiecare fiinta vie este aici pentru a invata ce este VIATA, care sunt regulile ei, cum trebuie sa schimbe stilul de viata pentru a se descatusa de somnul materiei… de confuzia dualitatii…
Putem avea MISCARE PROPRIE… putem zice NU atunci cand Inima ne spune ca nu asta ne este calea… Putem iesi de MATRIX … important este sa ne facem ordine intre notiuni, concepte… sa dam cuvintelor adevarata greutate si astfel vom face cunostinta cu SETEA DE LIBERTATE, de explorare a INIMII iubitoare de VIATA si cu FOAMEA DE ADEVAR a RATIUNII- parte din lumea spirituala… Iata un film… merita vazut si mai ales comentat intre prieteni…