RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. „Un rezumat stralucit al adevarurilor spirituale fundamentale si al marilor religii ale lumii este prezentat in cele ce urmeaza:

1. CRESTINISMUL este calea iubirii si a iertarii

2. BUDISMUL este calea compasiunii

3. IUDAISMUL este calea trairii dupa legea sfanta

4. BAHA’I este calea unitatii si a pacii

5. ISLAMUL este calea supunerii in fata vointe lui Dumnezeu

6. CONFUCIANISMUL este calea traditiei deliberate

7. TAOISMUL este calea realitatii ultime

8. PRACTICILE AMERINDIENE sunt calea spiritualitatii primare

9. SHINTOISMUL este calea descendentei tribale

10. HINDUISMUL este calea cunoasterii, a actiunii si a devotiunii

11. STIINTA MINTII este calea Principiului Divin al Iubirii si al Legii

12. VIZIUNEA MINTII GLOBALE apartine unei lumi bune pentru toti (Henderson, R., 2005)”

Mult um im Sursei.