Omul pri­mitiv a trăit într-o civilizaţie a ima­ginii supra­puse pe un conţinut. Faţă de acest con­ţinut, mintea omenească a construit imaginarul: o lume de vise, imagini, proiecţii, închipuiri. Curând vom trăi însă într-o lume de imagini fă­ră con­ţinut, ima­gini prelucrate, adăugate, vir­tuale. Ni se livrează perma­nent pe stradă, la te­le­vizor, pe internet tot felul de imagini prefa­bricate, modele, ersatz-uri de ima­ginar. Atunci şi personalitatea noastră slăbeşte, ima­ginaţia la fel, capacitatea noastră de a visa, de a crea scade şi ea. Internetul vine din ce în ce mai aproape. Întâi era pe computer, apoi a ajuns pe telefon, acum există de­ja şi în ochelarii Google. În cu­rând, vom trăi cu totul în această lume a ima­ginarului. Îi place cre­ierului nostru lumea vir­tuală? Nu ştim, un lucru e însă sigur: îl con­damnă la o lene colosală. Îi oferă to­tul de-a gata. Funcţio­nează exact ca drogurile. Sen­zaţia nu mai vine de unde ar trebui să vină, adică din­spre sim­ţuri spre creier, unde creierul să o prelu­creze. Drogul (ca şi internetul) în­trerupe acest circuit nor­mal, iar plă­cerea se creează direct în creier, nu mai are o sursă reală, nu mai re­zultă din simţuri, din con­tactul cu lu­mea adevărată, ci din efectul unei substan­ţe chi­mice asupra creierului, care ne dă senzaţii artificiale. In­ternetul e un paradis artificial, cum l-ar fi numit Baudelaire. Toate aceste schimbări profunde care se produc, trăitul artificial fără ade­renţă la reali­tate, alienează fiinţa umană, o însin­gurează şi îi provoacă depresia.

Mult um im Sursei Dr. Psihiatru Florin Tudose